Un basm care revine la tema metamorfozei (animal repugnant – fiinţă minunată) care exista mai ales în cazul unor personaje masculine. În basmul acesta, viitoarea soţie este un animal (nu o broască, ci o broască ţestoasă). Contactul fizic şi simbolismul existent în jurul ţestoasei este mai puţin drastic. În orice caz, când fiul cel mic al împăratului, care a plecat în căutarea unei perechi, povesteşte că aleasa inimii lui este o broască ţestoasă, devine ţinta glumelor şi batjocurii fraţilor săi mai mari, ei având soţii frumoase, fiinţe omeneşti pentru a îndeplini dorinţa tatălui lor de a-i vedea căsătoriţi. Morala acestui basm este “cine râde la urmă, râde mai bine”.